Încă din timpul renaşterii, anatomiştii au fost interesaţi în a compara aparatul digestiv al animalelor cu cel al omului. Cărui gen de mamifere îi semănă mai mult fiinţa umană? Era omul mai asemănător cu ierbivorele sau cu carnivorele? Să facem o trecere în revistă, pe scurt, a principalelor caracteristici ale organelor digestive ale omului şi ale animalelor.

Dentiţia

Carnivore: Caninii proeminenţi care pot tăia şi sfâşia carnea fără a fi nevoie să o mestece.

Ierbivorele: Molari foarte dezvoltaţi care permit sfărâmarea alimentelor până ce acestea ajung sub formă de pastă.

Omul: Dinţii umani sunt mici, deosebiţi de ai carnivorelor. Molarii sunt mai asemănători cu ai ierbivorelor, capabili să mestece şi să mărunţească fibra vegetală şi grăunţele cerealelor.

Mandibula

Carnivorele: La acestea mandibula permite executarea cu uşurinţă a mişcării de deschidere şi de închidere, pentru a sfâşia hrana.

Ierbivorele: La acestea mandibula permite mişcările laterale pentru a fărâmiţa şi a amesteca cu saliva alimentele, în afară de deschidere şi de închidere.

Omul: Poate realiza tot felul de mişcări cu mandibula sa, întocmai ca ierbivorele.

Saliva

Carnivorele: Saliva acestora este de reacţie acidă (pH scăzut), necesară pentru a digera proteinele din carne.

Ierbivorele: Saliva lor are o reacţie alcalină (pH ridicat), care le permite mai bine să digere hidraţii de carbon.

Omul: Saliva sa este alcalină, ca şi ca a ierbivorelor. în plus are în conţinutul său ptialină şi amilază, enzime cu care începe digestia amidonurilor, care se găsesc în alimentele de origine vegetală. Saliva sa este ideală pentru consumul alimentelor vegetale.

Intestinul

Carnivorele: Traiectul lor digestiv este considerabil mai scurt decât al ierbivorelor. Raţiunea acestui lucru constă în faptul că, carnea trebuie să fie digerată şi eliminată în timp scurt, căci altfel descompunerea şi putrefacţia ei în intestin, ar produce substanţe nocive care ar intoxica animalul. Animalele carnivore au un intestin mult mai scurt decât ierbivorele, căci carnea trebuie să fie digerată şi eliminată destul de repede, pentru a evita să se producă putrefacţie şi substanţe toxice (aşa numite cadaverine). Aceasta este tocmai ceea ce se întâmplă în intestinul uman, care este mai lung decât al carnivorelor (cu toate că nu este aşa lung ca al ierbivorelor), cauzând dureri de cap, erupţii şi alergii, îndeosebi atunci când există constipaţii.

Ierbivorele: Au un tub digestiv foarte lung, care permite un tranzit al alimentelor relativ lent (în jur de trei zile). Alimentele vegetale au nevoie de un timp mai mult pentru a fi digerate, însă ele nu intră în putrefacţie în intestin nici nu produc substanţe toxice. Dacă un animal ierbivor ar mânca carne, s-ar intoxica, datorită faptului că acesta ar trebui să rămână un timp atât de îndelungat în intestin pentru a străbate toată lungimea sa, căci ar intra în descompunere ducând în consecinţă la eliberare de toxine.

Omul: Are un intestin proporţional mai lung decât al carnivorelor deşi nu este atât de lung ca al ierbivorelor. De aceea el poate mânca carne, cu toate că există riscul ca aceea să sufere un proces de putrefacţie în intestin, îndeosebi când este vorba de constipaţie şi de un tranzit lent. în asemenea cazuri se formează substanţe toxice (cadaverine, indol şi scatol, între altele) care trec în sânge şi produc migrene, alergii, erupţii pe piele şi alte simptome. în ansamblu, vedem că aparatul digestiv al omului se aseamănă mai mult cu al animalelor ierbivore decât cu al carnivorelor. Totuşi măcar că organele digestive ale omului au fost proiectate pentru a muşca, mesteca şi digera vegetalele, au o mare capacitate de adaptare, inexistentă la animale, ceea ce-i permite omului să mănânce de toate.

Astfel putem spune că fiinţa umană este din punct de vedere anatomic şi fiziologic vegeteriană, cu toate că are posibilitatea de a se adapta şi la dieta omnivoră.