Conservarea tarhonului

Tarhonul se poate usca ca şi pătrunjelul, bine spălat, însă în crenguţe (netocat), păstrându-se în pungă de hârtie sau din pânză. După ce s-a spălat şi zvântat, se poate păstra verde în pungă de nylon, la congelator.
în mod obişnuit, se conservă cu oţet, păstrându-şi astfel aroma. Primăvara, se aleg crenguţele tinere, se spală şi, bine scurse de apă, se stropesc imediat cu oţet de 9°. Pentru 1/2 kg mlădiţe de tarhon sunt necesare 300 ml oţet de 9° (care se va mai dilua puţin cu apa care a rămas pe frunze). Sarea nu se pune, căci îl închide la culoare. Se amestecă bine cu oţetul, apoi se pune imediat în borcane, împreună cu tot oţetul, presându-1 bine până când iese lichidul deasupra. Borcanul se leagă simplu cu o foaie de nylon. Se conservă astfel şi ani de zile, chiar dacă scade oţetul; de altfel, este preferabil ca oţetul să se completeze, dacă scade mult, altfel tarhonul se va închide la culoare. Cotoarele mai groase care au rămas se rup în bucăţi şi se pun în alt borcan, cu oţet îndoit cu apă; se leagă simplu cu nylon. Acest oţet se poate întrebuinţa pentru aromarea diferitelor ciorbe şi sosuri pe care le şi acreşte.