Istoria cafelei

In partea de sud a Etiopiei, pe un platou care se numea Caffe, un păstor îşi mâna zilnic caprele la păscut. 0 fi fost tare de mult întâmplarea aceasta. Ea a trecut în legendă. în minunatele istorisiri ale arabilor, la un foc, undeva într-o oază, la o sorbitură de cafea, se povesteşte cum bietul păstor asista, noapte de noapte, la dansul deşucheat şi sălbatic al caprelor lui, pe care le socotea stăpânite de duhuri necurate.
înfricoşat, s-a dus în vale la un misionar. Auzind povestea, acesta l-a urmat şi au stat la pândă. Caprele păşteau liniştite. In faptul serii se îndreptau către nişte arbuşti, cu bobite cafenii. Mâncau cu poftă din frunze şi din bobitele, adesea coapte. Mai trecea un timp şi apoi caprele începeau să „danseze". Desigur, om mai învăţat, călugărul sau misionarul acela a observat că animalele deveneau mai vioaie, apoi chiar neliniştite şi jucăuşe, după ce consumau din roadele acelui arbust. A încercat si el şi a văzut că fiertura boabelor arbustului dă înviorare după osteneală şi bună dispoziţie.
Arborele se numea popular kahvah. De la acel călugăr, de la păstor şi de la familia acestuia s-a răspândit obiceiul de a bea fiertură de boabe de kahvah. Au trecut poate multe secole şi obiceiul a căpătat răspândire. Alai înlii în lumea arabă. Au adoptat băutura şi turcii. In lumea arabă, arborele a început să fie adus şi plantat în livezi, pe Ungă case. Băutura s-a răspândit. A fost cunoscută şi de cruciaţii Europei. Prin 1550, sultanul Soliman al II-lea, supranumit Magnificul, a dat încuviinţare pentru deschiderea unor prăvălii deosebite, şi astfel au apărut la Istambul primele „Cafenele". Inventivitatea negustorilor, rafinamentul gustului consumatorilor, au făcut să se nască sute şi sute de reţete de preparare.
După ce Columb a pus piciorul pe pământul Lumii noi, arborele kahvah a fost răsădit şi peste ocean. Plantaţiile de cafea ale Braziliei, Columbiei, Argentinei etc. au dat contur unei industrii şi unui comerţ cu greutate şi implicaţii majore în lume. Cafeaua se consumă de cel puţin o treime din locuitorii globului, preparată, fie în ulcică de lut, fie în cele mai moderne aparate ale cafe-barurilor, la filtru, frapată, „Marghiloman", „Schwartz" sau cine mai ştie cum.