Curatenia imbracamintei

Omul are nevoie de îmbrăcăminte pentru a se adapta condiţiilor variabile ale mediului extern; adaptarea se face în funcţie de vârstă, sezon, sex şi conformismul social. In principal, funcţia este de ocrotire a sănătăţii în toate aspectele acesteia.
Prin îmbrăcăminte, se protejează corpul de variaţiile mediului extern. Pentru aceasta, în funcţie de sezon, se vor alege haine bune sau rele conducătoare de căldură. Astfel, în anotimpul cald, vom prefera bumbacul, inul, mătasea, fibrele artificiale, iar iarna hainele de lână.
Transpiraţia corpului şi murdăria din mediu sunt absorbite de fibrele hainelor. De aceea ele trebuie curăţate. îmbrăcămintea care vine în contact direct cu pielea va fi spălată la temperaturi foarte înalte (chiar fierbere), iar pentru cele care nu vin în contact direct cu pielea, se pot folosi şi alte metode de curăţire (de exemplu, pentru stofe: pardesie, paltoane etc. - curăţirea chimică). Călcatul rufelor, pe lângă faptul că le dă un aspect plăcut, omoară microbii.
Trebuie avută în vedere şi permeabilitatea la razele solare, îmbrăcămintea de culoare închisă şi cea de nylon sau sintetică atrage mai mult soarele decât cea deschisă la culoare şi din bumbac, in sau cânepă.
Ţesăturile folosite pentru confecţionarea îmbrăcămintei vor fi în funcţie de activităţi şi caracteristici:
• Lenjeria de corp, pijamalele, cămăşile de noapte - vor fi totdeauna de bumbac.
• Pentru îmbrăcămintea purtată în diverse activităţi - în casă, la birou, se va folosi ţesătura şi modelul cel mai adaptat locului de muncă respectiv (în gospodărie, se îmbracă anumite haine, la serviciu alte haine; în ocazii speciale, îmbrăcăminte specială). O pată pe halatul cu care suntem îmbrăcaţi când facem curăţenie în casă nu este ceva grav, dar a ieşi pe stradă cu o bluză sau un pantalon pătat, de exemplu de grăsime, este neplăcut. Un cuvânt aparte pentru gospodinele care se înglodează în munca din gospodărie şi uneori ajung să-şi neglijeze înfăţişarea exterioară: acordaţi totuşi cât de multă atenţie puteţi şi felului cum vă îmbrăcaţi acasă. De ce să rămână copiii foarte mici (sau chiar soţii uneori) cu ideea că mamele lor sunt mai „urâte" decât ale altor copii? O scriitoare din secolul trecut, făcea următoarea remarcă, plină de umor: „Femeile care lucrează în gospodărie nu trebuie să se îmbrace în aşa fel, încât să fie luate drept sperietori pentru ciorile din hambar!" (E. G. White, Testimonies, voi. I). îmbrăcămintea trebuie spălată cât se poate de des (în funcţie de ţesătură), scuturată şi periată cât mai des, aerisită, călcată şi păstrată în dulap în perioadele când nu o folosim.
Imprăştierea hainelor prin cameră produce un aspect de dezordine şi contribuie la impurificarea aerului. Copiii trebuie învăţaţi încă de foarte mici să-şi păstreze îmbrăcămintea curată (chiar dacă este vorba de băieţi!) şi să o pună întotdeauna, la loc după folosire - fie în coşul cu rufe dacă este murdară, fie pe umeraş sau pe un scaun cu spătar, după ce hainele respective au fost scuturate, periate şi aerisite, dacă este vorba de haine care se refolosesc.
în hainele murdare, microbii găsesc condiţii prielnice pentru menţinerea lor - de ex. bacilul febrei tifoide rezistă 60 de zile, bacilul difteriei 10 zile, bacilul tuberculozei câteva luni.
Lenjeria de corp şi de pat se va fierbe cât de des cu putinţă. Ce facem cu moda? Moda este un tiran. Nu trebuie însă complet ignorată, dar nici luată prea mult în seamă, căci ne va teroriza, ne va da peste cap bugetul, care oricum este deficitar. Un stil clasic în îmbrăcăminte, o îmbrăcăminte lejeră, care să nu strângă, constituie alternative de dorit şi de durată.