Cârnaţii de casă se prepară în mod obişnuit numai din carne de porc, folosindu-se în acest scop spetele (pulpele din faţă), una sau amândouă, burta (bietul) şi alte bucăţi rezultate de la fasonarea cărnurilor. 

Cu rezultate foarte bune, aceasta se poate amesteca cu carne de vită tânără (mânzat), de la ceafă (cea mai moale), sau cu altă carne, fară pieliţe (capac, pulpă etc.). Carnea de vită se procură cu 2-3 zile înainte de tăierea porcului şi, după ce s-a curăţat de pieliţe şi oase, se cântăreşte, apoi se taie în bucăţi mai mici şi se trece prin maşina de tocat cu sită mică, de 3-4 ori, adăugând pentru fiecare kilogram de carne cântărită 100 ml apă în timpul cât se trece prin maşină chiar de prima dată. După ce s-a măcinat încă de 2 ori, se amestecă cu 20 g sare albă fină pentru fiecare kilogram de carne şi 1,5 g silitră pentru fiecare kilogram de carne. Silitra se va opări cu puţină apă clocotită (luată din apa care se aduagă în carne) cu care se amestecă bine (să fie complet dizolvată). Se bate bine carnea cu mâna, până când se obţine o pastă omogenă, apoi se păstrează la rece, sau la frigider, circa 24 ore, ca să se matureze, carnea devenind mai uşor de digerat şi totodată căpătând o culoare roşie-roz, datorită silitrei.

Carnea de vită poate să reprezinte până la 40% din compoziţia de cârnaţi, dacă este mai grasă carnea de porc, sau are mai multă slănină. Carnea de porc se trece prin maşina de tocat cu găuri mari (unele persoane o mărunţesc cu barda). Odată cu ea, se poate trece şi carnea de vită, ca să se lege mai bine împreună, apoi se frământă bine cu mâna, adăugându-se 1/2 linguriţă cu piper măcinat şi 3-4 căţei de usturoi (sau ambele după gust) pentru fiecare kilogram de carne. Usturoiul se taie în felii şi se presară cu o parte din sarea necesară pentru carnea de porc (20 g la kg), zdrobindu-se bine cu dosul lingurii de lemn. După aceea, se diluează cu o parte din apa care se va adăuga pentru carnea de porc (100 ml la kg carne), strecurându-se peste tocătură (usturoiul se poate toca împreună cu carnea dacă se doreşte un gust mai pronunţat, dar numai cu o cantitate mică de carne care se trece de mai multe ori prin maşina de tocat ca să se mărunţească bine usturoiul, nu toată carnea).

După ce s-a frământat bine, compoziţia se introduce în intestinul subţire cu şpriţul sau cu ajutorul tubului pentru cârnaţi, montat la maşina de tocat (fară sită şi cuţit) pe care s-a rulat intestinul subţire, tăiat în lungime de 80-100 cm, sau mai scurt. După ce s-a umplut (nu prea îndesat ca să nu plesnească), cârnatul se răsuceşte la mijloc. Se formează astfel cârnaţi perechi, care se aşază pe un băţ, neînghesuiţi, lăsându-i să se usuce 2-3 zile, după care se dau la afumare 2-3 zile, până când capătă culoare aurie.

Se consumă fripţi, sau dacă se usucă, tăiaţi în felii subţiri, mai ales de Craciun si in perioada sarbatorilor de iarnă.

Cine are condiţii, poate să-i conserve, după afumare, la congelator (în pungi de nylon) ca să nu se usuce. Astfel, se pot folosi mai variat cu orice preparate din legume. Chiar şi mai uscaţi, este bine să se păstreze la congelator (ladă), ca să nu se usuce prea mult, sau să se râncezească după un timp, la căldură.