Aloe (aloiul, saburul) (Aloe vulgaris)

Aloe (aloiul, saburul) (Aloe vulgaris) La multe ferestre se pot astăzi admira frunzele dinţate ale acestei plante căr noase, de un verde spălăcit. în popor se cunosc efectele ei tămăduitoare. Frunzele ce alie pisate se păstrează ca medi¬cament în casă. Un vîrf de linguriţă de pulbere cu o linguriţă de miere se fierb şi dau un ceai foarte bun pentru curăţirea stomacului şi îndepărtarea durerilor. Un ceai bun pentru stomac se mai poate prepara şi din aloe în combinaţie cu muşeţel. Frunzele de aloe se pot folosi şi la aplicarea unor tratamente externe. Cea¬iul de aloe curăţă ochii şi ameliorează conjunctivita şi starea de injectare. Se recomandă ca peste două vîrfuri de linguriţă de praf de aloe să se toarne cam 200 ml apă fierbinte. Cu această infuzie se spală ochiul bolnav de patru ori pe zi, extern şi intern. Ceaiul de aloe vindecă şi rănile învechite. Se spală cu el rana sau se aplică comprese. Praful de aloe se foloseşte şi la ra¬pida vindecare a abceselor, la refacerea pielii vătămate de acestea. Se presară praf de aloe deasupra rănii, şi se acoperă cu un tifon. Praful trage răutatea din ţesut şi grăbsşte vindecarea.