Istoria cestii de ceai

Cei care s-au ocupat să alcătuiască o istorie a ceaiului afirmă că el a început să fie consumat mai întâi în China, prin secolul al IV-lea, ca băutură de leac. Dar probabil că el era folosit cu mult înainte, iar în secolul al IV-lea medicii şi vracii au început să- recomande mai intens, chiar în unele boli destul de grave. Doctorii tradiţionali chinezi, apoi cei japonezi au afirmat că ceaiul are efecte terapeutice în bolile de rinichi şi în cancer.
Se mai spune că prin secolul al Vl-lea, tot în China, ceaiul a trecut din imperiul farmaciei în zona plăcerilor familiale. A început să fie băut la reuniuni, cu desti¬naţie de aliment, băutură răcoritoare şi întăritoare. A devenit băutura naţională chineză.
Timp de 1 000 de ani s-au desfătat cu ceai numai chinezii şi japonezii, poate şi alte popoare limitrofe, cu aceeaşi factură psihică. L-au cunoscut apoi şi europenii. Mai întâi vestitul Marco Polo şi oamenii săi. Pe pământul bătrânului continent a fost adus de portughezi. Se aminteşte de consumarea ceaiului la curtea din Lisa¬bona prin anul 1517, în preajma începerii vestitei călătorii a lui Magelan. Ceaiul venise în Europa precedat de o faimă prestigioasă. Era bun de leac pentru: dureri de cap, de dinţi, de ochi, la răceală, la arsuri şi greţuri, la refacerea după oboseală si la somn bun înainte de culcare.
3
După premiera portugheză a urmat şi cea olandeză, dar aproape cu 100 de ani mai târziu. Anul 1610 este consemnat în istoria ceaiului, ca premieră în Olanda. Cam prin jurul marilor călătorii ruseşti în Extremul Orient şi China, în anul 1638, se spune că s-a băut prima ceaşcă de ceai în Rusia. In anul 1664 a ajuns şi la mesele din Anglia. Şi aşa, s-a extins. O statistică arată că în anul 1820 s-au consumat în Europa şi America 1 638 100 kg ceai. Se vede deci că el trecuse şi peste ocean. Azi dispunem de „ceai rusesc" şi „ceai chinezesc". Dar el se consumă cu o plăcere nu tocmai deosebită. I se preferă cafeaua