lenupărul (Juniperus communis)

lenupărul (Juniperus communis) Din adîncurile istoriei fiinţei umane se cunoaşte efectul tămăduitor al fructelor şi frunzelor de ienupăr, sau jnepen, cum i se mai spune. Creşte pe vîrfuri de munte, la înălţime. Din fructele lui se prepară, cu miere şi după reţete speciale, un vin şi rachiuri. In partea de est a Ardealului este cunoscut rachiul de brad, recomandat ca leac pentru stomac şi inimă. Boabele de ienupăr se ard în casă şi alungă mirosurile urîte, dezinfectînd tot¬odată aerul. Se recomandă folosirea lor mai ales în camerele unde au stat bolnavi. Despre aburii de ienupăr se spune din bătrîni că nimicesc „orice microbi'. Se mai recomanda mestecarea între dinţi a cîtorva boabe de ienupăr pentru a te feri de contagiune în cazurile de „tifos, holeră". Se zice că sucul produs prin masticarea boabelor „arde orice miasmă de boală, combate mirosul urît izvorît din stomac" şi opreşte pătrunderea microbilor în organism. Celor cu stomacul slăbit li se recomanda următoarea cură: în prima zi să mestece patru boabe de ienupăr, în a doua zi cinci, în a treia zi şase, şi tot astfel pînă se ajunge la 12. Urmează să se scadă apoi cîte un bob în fiecare zi, pînă se ajunge din nou la cinci boabe. Ceaiul din boabe de ienupăr combate piatra din rinichi şi ficat, precum şi gazele din stomac. Din mlădiţe de ienupăr se prepară un ceai care ajută la curăţirea sîngelui. La farmacii se găseşte şi ulei de ienupăr. Pentru a prepara tinc-tura, se pun la dospit, în alcool sau vin, boabele uşor zdrobite.