Ruta (virnatiul) (Ruta graveolens)

Cu timpul a fost uitată această plantă, care are efecte tămăduitoare într-o serie de boli. Doar cei mai băirîni să o cu¬noască şi să o mai adune pentru a o folosi drept leac. Mestecînd în gură cîteva frunze de rută se obţine un gust plăcut, parfumat, înviorător ca efect. In cazurile de năvălire a sîngelui la cap, cum se spunea popular, de ameţeli, palpitaţii, dureri de stomac şi pentru o respiraţie greoaie se folosea ceai de rută. Ceaiul este şi întăritor pentru oamenii slăbiţi, predispuşi spre anemie. Combate crampele şi isteria. Frunzele de rută se puneau în spirt. Din extractul rezultat se puneau cîteva picături pe o bucăţică de zahăr, care aduceau calmare în stări de nelinişte, nervozitate, palpitaţie. Doza era de 10—12 picături. Din frunzele de rută se prepară şi un ulei. In acest caz frunzele de rută se toacă şi se pun într-o sticlă cu ulei comestibil, curat. Sticla cu ulei şi frunze se ţine un timp la căldură. Cînd frunzele s-au macerat şi şi-au lăsat tăria în ulei, se strecoară şi se pune la păstrat la rece. Se recomandă să se ia tot 10—12 picături.