Pentru a vieţui este necesar ca diferitele organe, aparate şi sisteme din organismul copilului să funcţioneze normal. Funcţionarea lor înseamnă activitate, iar aceasta - consum de energie. Hrana aduce materiale - lipide şi glucide - necesare pentru producerea de energie. Funcţionând, organele şi ţesuturile - ca orice maşină care lucrează - se uzează. Alimentaţia aduce materialele necesare - proteine şi unele minerale - pentru refacerea lor. Corpul copilului conţine apă în proporţie de aproximativ 72% din greutatea sa. O parte din apă - aproximativ 2-3 L - se elimină zilnic din organism prin urină, fecale, transpiraţie, dar mai ales prin respiraţie. Pentru ca să nu se „deshidrateze", să nu se „usuce", este necesar să consume zilnic o cantitate apreciabilă de lichide (apă de băut, supe şi alimente care conţin apă): sugarul 150-200 ml pentru fiecare kilccorp, iar copilul - după vârstă - 80-120 ml, pentru fiecare kilocorp. După cum vieţuirea fără oxigen este imposibilă, tot aşa viaţa fără apă nu poate exista.

Organismul copilului conţine şi diferite minerale - unele în cantităţi mai mari, altele în cantităţi mai mici. Fosfor se găseşte în creier, dar şi în oase, acestea conţinând de asemenea o importantă cantitate de calciu; fier se găseşte în hematiile sângelui etc. O parte din minerale este însă eliminată zilnic din organism. De aceea ele trebuie să fie înlocuite cu minerale care se găsesc - în cantităţi variate - în diferite alimente, sau pe care le adăugărn noi la hrană, precum sarea de bucătărie (care, în plus, dă şi un gust plăcut hranei).

Vitaminele sunt necesare vieţii. Denumirea lor derivă de la cuvântul latin vita - viaţă. în lipsa vitaminelor, funcţionarea normală a organismului, creşterea şi dezvoltarea lui, chiar şi viaţa, nu sunt posibile. Hrana trebuie să conţină vitaminele necesare: A, B, C, D şi multe altele. Lipsind vitamina D, apare rahitismul; lipsind vitamina C, apare scorbutul, cu hemoragii grave; lipsind vitamina A, apar tulburări grave oculare şi scade rezistenţa la infecţii; lipsind vitaminele B, pot să apară grave tulburări sanguine, nervoase etc.

Alimentele trebuie să aducă copilului elementele nutritive, proteine, lipide, glucide, minerale, vitamine şi apă, nu numai pentru întreţinerea vieţii şi a stării de sănătate, cât - spre deosebire de adult - şi pentru creşterea şi dezvoltarea normală.
Alimentaţia necorespunzătoare influenţează nefavorabil evoluţia copilului. Copiii subalimentaţi sau greşit alimentaţi sunt mai puţin rezistenţi la îmbolnăviri, se îmbolnăvesc mai uşor, boala este mai gravă la ei. Unele boli ale copiilor se datoresc exclusiv alimentaţiei neraţionale, defectuoase. Deficitul în creşterea în greutate şi chiar în lungime, unele tulburări digestive, con stipaţia, unele anemii, rahitismul, obezitatea, anorexia cu pierderea poftei de mâncare, ca şi multe alte boli sunt produse de multe ori numai de alimentaţia necorespunzătoare.

Adulţii care au fost greşit alimentaţi, subnutriţi sau malnutriţi în perioada copilăriei, au o capacitate de lucru redusă, o rezistenţă scăzută la boli şi uneori pot prezenta, pe lângă tulburări în dezvoltarea fizică, şi tulburări în dezvoltarea neuro-psihică, mai ales când copilul a fost subnutrit şi s-a distrofiat în primele 3-4 luni de viaţă, când are loc o importantă creştere a celulelor nervoase.

Alimente sunt considerate acele substanţe care, fiind consumate şi absorbite în organism, produc energia necesară vieţii şi activităţii, creşterea şi regenerarea celulelor şi ţesuturilor, sau care dirijează şi influenţează aceste procese.
Alimentele care constituie hrana copilului conţin în proporţii variate albumine (sau proteine) - esenţial formatoare şi regeneratoare de celule şi ţesuturi - precum şi grăsimi (sau lipide) şi hidrocarbonate (sau glucide) - substanţe esenţial energetice. Arse şi metabolizate în organism, ele dezvoltă energie, care poate fi măsurată în calorii. Astfel, 1 g proteine dă 4,4 calorii, 1 g lipide 9,4 calorii, iar 1 g glucide 4,1 calorii.

Prin metode ştiinţifice s-a calculat numărul de calorii de care are nevoie organismul în diferite perioade de vârstă - copil, adult, bătrân. Astfel, copiii între 1 şi 3 ani au nevoie zilnic de 80 - 90 calorii pentru fiecare kilogram de greutate corporală; copiii între 4 şi 6 ani au nevoie de 70-80 de calorii; între 7 şi 12 ani de 50-65 de calorii; între 13 şi 18 ani de 45-50 de calorii pentru fiecare kilogram de greutate corporală, în timp ce un adult necesită numai 35-42 de calorii pentru fiecare kilogram de greutate corporală, iar bătrânii chiar mai puţin.

Cu alte cuvinte, copilul trebuie să mănânce zilnic, pentru fiecare kilogram de greutate corporală, mai mult decât mănâncă ţaţăl sau mama sa! Aceasţa se explică prin faptul că copilul, spre deosebire de adult, necesită calorii - hrană - nu numai pentru întreţinerea organismului şi a vieţii, ci şi pentru creştere şi dezvoltare.

Dacă ţinem seama numai de numărul de calorii necesare zilnic organismului şi dacă cunoaştem numărul de calorii pe care le eliberează un gram de protide, lipide sau glucide introduse în organism, ni se pare foarte uşor de stabilit cantitatea de protide, lipide şi glucide necesară zilnic. în realitate lucrurile nu stau tocmai aşa! Admiţând că un copil, de exemplu de 6 ani, cântărind 20 kg, are nevoie de 1 400-1600 de calorii zilnic, nu înseamnă că îi putem da fie numai 350-400 g protide, fie numai 350 - 400 glucide, sau numai 160-180 g lipide, care, fiecare luate în parte, acoperă caloriile necesare. O astfel de alimentaţie ar deveni toxică pentru organism! Cu alte cuvinte, pentru ca alimentaţia să fie raţională, este necesar ca el să primească zilnic, atât protide, cât şi lipide şi glucide, însă în anumite proporţii, care variază cu vârsta copilului. In afară de protide, lipide şi glucide, care furnizează organismului energia sau caloriile necesare întreţinerii vieţii, creşterii organismului şi desfăşurării unei activităţi normale, în hrana zilnică a copilului trebuie să se mai afle, în anumite cantităţi, vitamine, minerale şi apă, care au roluri foacte impontante în menţinerea stării de sănătate, a vieţii, în creşterea şi dezvoltarea copilului. De asemenea, hrana zilnică trebuie să mai conţină substanţe „de lest" - reziduuri de celuloză (prezente în legume şi în unele fructe), care facilitează evacuarea intestinului.

De la supermarketuri şi din piaţă nu procurăm însă protide, lipide şi glucide, minerale şi vitamine ca atare, cu care să alcătuim meniul zilnic, ci cumpărăm „alimente", în compoziţia cărora intră acestea. Sunt unele alimente „complete" - ca laptele - care conţin toate principiile nutritive necesare - protide, lipide, glucide, minerale, vitamine, apă. Dar cele mai multe dintre alimente sunt „incomplete", adică nu conţin toate aceste elemente nutritive. Astfel, carnea şi oul nu conţin glucide, uleiul vegetal nu conţine nici protide, nici glucide, nici minerale şi nici un fel de vitamine. Există „tabele" care arată compoziţia „chimică" a fiecărui aliment, cu alte cuvinte cantităţile de protide, lipide, glucide, felul şi cantitatea de minerale şi de vitamine pe care le conţine. Dar ar fi prea complicat, chiar imposibil, şi în orice caz inutil, să studiem aceste tabele, şi cu ele în mână să compunem meniul zilei! Pentru practica alimentaţiei raţionale, alimentele se pot clasifica în grupe (vezi clasificarea produselor alimentare).

In practicarea unei alimentaţii raţionale pentru copilul sănătos, trecut de vârsta de 1 an, este necesar să fie prezente în fiecare zi, în proporţii echilibrate, alimente din fiecare din cele şapte grupe, adecvat vârstei lui.

Cu alte cuvinte, alimentatia corectă, raţională, a copilului trecut de 1 an trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• Să conţină toate elementele nutritive: proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale, apă, în fiecare zi şi în anumite cantităţi, corespunzătoare vârstei copilului, stării lui de sănătate şi activităţii pe care el o desfăşoară.
• Hrana să fie variată; astfel avem certitudinea că copilul va primi toate principiile nutritive necesare; pe de altă parte, varietatea alimentaţiei stimulează apetitul - pofta de mâncare-, contrar celor ce se întâmplă în cazul unei alimentaţii „uniforme", monotonă, mereu aceeaşi.
• Alimentele să fie proaspete, de bună calitate; să fie corect preparate, astfel încât să nu li se degradeze valoarea prin pierderea unor vitamine sau minerale în timp ce sunt pregătite; de exemplu, vitamina C şi unele vitamine din grupul B sunt distruse prin fierbere; iar unele minerale se pierd în apa în care se spală sau în care se fierb legumele şi fructele. Deşi se vorbeşte de o adevărată „tehnică" a preparării alimentelor, aceasta nu este atât de dificilă încât să nu poată fi însuşită de orice persoană.
• Pentru copilul trecut de 1 an, hrana zilnică să fie împărţită în 3 sau cel mult 4 mese sau prânzuri - cantităţile cele mai mari revenind dejunului şi micului dejun, şi cea mai mică „gustării" de dimineaţă sau de după amiază.
• Mesele se vor servi la ore pe cât posibil fixe, regulate, în funcţie şi de ritmul de viaţă al copilului (ora de sculare, de culcare, activitate şcolară etc).

Respectând cele câteva indicaţii generale de mai sus, vom putea alcătui alimentaţia „raţională", necesară organismului în creştere şi dezvoltare al copilului.