Din vremuri străvechi s-a păstrat şi transmis experienţa omului în folosirea plantelor medicinale şi a fructelor la tămăduirea diverselor boli. La unele metode populare, desigur, s-a renunţat, datorită apariţiei unei game largi de medicamente. Unele fructe sau plante cu efect terapeutic şi-au păstrat însă importanţa şi căutarea. Printre acestea se numără şi strugurii.

Strugurii au mari proprietăţi de hrănire a organismului şi tămăduitoare. Sunt printre cele mai gustoase fructe, având miros plăcut, mult zahăr şi apă, prin proprietăţile lor potolesc setea şi dau saţietate.

Compoziţia lor chimică arată că la 100 g struguri găsim 80 ml apă, 10,7 g glucide, 0,8 g proteine, 0,4 g lipide, potasiu, sodiu, calciu, fier, vitaminele din grupul B, vitamina C, vitamina PP, caroten şi altele.

Consumul a 100 g struguri dezvoltă 73,6 calorii, cu 4,4 calorii mai mult decît 100 ml lapte de vacă nesmîntînit, de calitate superioară.

Struguri albi. Datorită conţinutului mare de apă şi glucide au un efect laxativ, sporit dacă se consumă şi coaja. Aceasta reprezintă de fapt 8 — 10% din greutatea bobului de strugure şi nu are calităţi nutritive. Sâmburii consumaţi împreună cu bobul măresc şi mai mult efectul laxativ. Prin cantitatea mare de celuloză pe care o conţin, sâmburii stimulează peristaltismului intestinal.

În anumite cazuri nu este bine să se consume sâmburii căci pot favoriza apariţia de procese iritative la nivelul colonului şi apendicelui, cu evoluţie periculoasă la cei cu leziuni preexistente.

Strugurii negri. Consumaţi cu coajă conţin o serie de substanţe tanante, astringente. Consumaţi fără sâmburi au un efect astringent şi diminuează motilitatea intestinală, la cei cu tendinţă spre diaree.

CURA DE STRUGURI

Cura de struguri constă în consumarea zilnică, în cantităţi care variază de la individ la individ şi în funcţie de scopul urmărit, a 1—4 kg struguri, timp de 8—10 săptămîni.

Din a şasea săptămînă este recomandabil ca raţia să fie scăzută treptat cu 300—500 g pe săptămînă.

Cei care locuiesc în regiunile viticole este bine să culeagă strugurii pentru cură dimineaţa, când roua mai este încă pe boabe, pentru a le păstra frăgezimea.

Cantitatea de struguri fixată pe o zi se va împărţi în cinci-şase porţii, fiecare avînd în medie cîte 500—750 g.

Astfel, ei se vor consuma:

a) dimineaţa pe nemâncate;

b) la ora 11;

c) la sfârşitul mesei de prânz;

d) pe la orele 17—18;

e) înainte de culcare.

După consumarea unei porţii este bine să se facă o mică plimbare.

Ca să nu se irite gingiile, este bine ca după fiecare consumare de struguri să se clătească gura cu apă sau cu soluţie de bicarbonat 1%.

INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII DE CONSUM ŞI CURA

1. Obezitatea

Se consideră că 1 kg struguri furnizează 730 de calorii şi se scade din raţia zilnică a obezului aflat la cură de slăbire cantitatea de glucide reprezentată de strugurii consumaţi.

În dietă va fi respectată prescripţia medicului, privind cantitatea de proteine necesară refacerii structurale a organismului.

Trei zile pe săptămână se recomandă să se consume numai struguri.

2. Hepatitele cronice cu insuficienţă hepatică moderată

Se recomandă cura de struguri, întrucît glucoza şi fructoza din boabe sînt uşor asimilabile.

Datorită întregului complex mineralo-vitaminic se produce o creştere a depozitelor de glicogen hepatic şi o mărire a potenţialului funcţional al celulelor hepatice, iar ca rezultat global, o ameliorare evidentă a bolii.

3. Bolile de rinichi

Şi dintre acestea, mai ales nefritele şi litiaza renală beneficiază în mod deosebit de cura de struguri, datorită conţinutului scăzut în proteine (proteinele dăunează celor cu uree sanguină mult crescută), bogăţiei în glucide cu moleculă mică, apă, potasiu şi vitamine. Strugurii au efect diuretic şi prin aceasta şi de reducere a ureei sanguine.

Atenţie !

La bolnavii cu edeme mari nu este indicată decît o mică cantitate de struguri, pentru a nu se mări hidremia (cantitatea de lichid circulant). Acestora li se recomandă, în schimb, stafidele, dar în cantităţi moderate, pentru că acestea conţin o cantitate mai mare de glucide.

4. Guta

Cura de struguri favorizează eliminarea acidului uric!

5. Alergodermiile

În aceste boli de piele de natură alergică este recomandată cura de struguri, datorită aportului crescut de vitamina C şi de principii nutritive, care fac să crească puterea de apărare şi de refacere a organismului. Se obţin astfel vindecări sau ameliorări evidente, mai ales în cazurile refractare la tratamentele medicamentoase corect prescrise.

6. Bolile cardiace

Cura de struguri se va prescrie ca ajutor al tratamentului tonicardiac şi va fi indicată numai acelor bolnavi care nu au în circulaţie o cantitate prea mare de lichide.

Efectul binefăcător al curei de struguri se datoreşte acţiunii diuretice şi de tonificare a miocardului (muşchiul inimii), prin aportul mare de zaharuri şi vitamine.

Prin aceleaşi metode de acţiune, cura de struguri este folositoare şi bolnavilor de hipertensiune arterială, care nu au ajuns încă în stadiul complicaţiilor grave renale, cardiace etc.

În aceste boli, cantitatea de struguri consumată într-o zi nu trebuie să depăşească 1 kg.

7. Colitele cu predominanţa constipaţiei

Cura de struguri realizează o normalizare a scaunului, aducând prin aceasta toate beneficiile unei atare situaţii. Micşorează cantitatea de toxine care se absoarbe la nivelul mucoasei colonului în cazul constipaţiei. Concomitent, scade mult incidenţa infecţiilor urinare şi biliare cu colibacili şi cu alţi germeni din lumenul intestinal, care pot pătrunde în circulaţia sanguină la majoritatea constipaţilor cronici. Produce o creştere a puterii de apărare a organismului şi, prin aceasta, o stare generală bună.