Există persoane care au ajuns la convingerea că trebuie să se hrănească pe bază de vegetale (fructe, cereale şi zarzavaturi), pe considerente etice. Este clar că acestea nu pot fi măsurate, nici analizate prin criterii ştiinţifice şi că fiecare om este liber să şi le asume sau nu. în acest domeniu cu toţi trebuie să dovedim o mare doză de toleranţă - de care are atâta nevoie omenirea în prezent - respectând părerile şi credinţele celorlalţi.

Sunt vegetarieni care au ajuns la aceasta din motive pur etice, pornind de la respectul pentru viaţa animalelor. Dacă cei care mănâncă carne ar trebui să ucidă ei înşişi animalele, este posibil că ar fi mult mai mulţi vegetarieni.

Respectul pentru viaţă

Consideraţia pentru viaţa animalelor, ca un motiv pentru a nu mai mânca carne, este o idee foarte veche. Religile orientale, ca budismul, arătau o mare bunătate şi înţelegere pentru animale, cu toate că sunt unii care pun aceasta în relaţie mai degrabă cu doctrina reîncarnării (un animal ar putea fi locuinţa unui suflet omenesc), decât cu grija unui animal în sine. In orice caz, adevărul este că multe din popoarele orientului încă din timpuri foarte vechi au evitat să trimită animalele la moarte pentru a se hrăni cu ele. La fel s-a întâmplat în Grecia ca şi în Roma din perioada clasică: Pitagora, Porfiriu şi Ovidiu, printre alţii, socoteau că uciderea animalelor pentru a fi mâncate, întinează şi abrutinează spiritul uman. „ Când veţi pune capăt acestor desgustătoare omoruri?“ se întreba filozoful grec Empedocle, în secolul V î. Hr.

De-a lungul istoriei au fost mulţi artişti, filozofi şi oameni de ştiinţă care au împărtăşit aceste sentimente faţă de animale. Leonardo da Vinci, Gandhi, Edison, Bernard Shaw, Rabin-dranath Tagore şi Tolstoi erau vegetarieni. E deajuns să vedem pe un copil cum mângâie un puişor sau orice animal domestic, ca să ne dăm seama că a sacrifica un animal pentru a-l mânca, este contrar naturii umane.

Crescute pentru a suferi

Insă nu numai faptul uciderii animalelor a trezit obiecţii morale în rândul diferitelor popoare şi persoane. La fel, forma crudă şi lipsită de consideraţie ca şi halul în care sunt crescute, transportate şi sacrificate animalele trezeşte repulsia multora. Revista profesională „El Medico" spunea într-un articol dedicat tehnicilor moderne de producţie animali-reră: „ Viaţa într-o fermă de creştere a animalelor este următoarea: viţeii de îndată ce s-au născut sunt separaţi de mamele lor. Sunt alimentaţi cu lapte degresat şi petrec acele câteva luni din viaţa lor fără mişcare în grajduri unde domneşte o temperatură constantă de 37 de
grade Celsius. In acest fel, aceşti viţei, beau mai mult decât ar face un animal normal, (...) şi mănâncă mai ales un piure de proteine care-i face să pună pe ei cât mai repede apreciata carne albă. Obiectivul existenţei lor - măcelăria - îl realizează atunci când sunt îndopaţi de antibiotice, ca măsură preventivă, de factori de blocare beta, împotriva riscului permanent de infarct şi de medicamente sedative“.

Respectul pentru propria viaţă

Motivaţiile etice pentru abţinerea de la consumul de carne, se pot prezenta şi sub alt aspect, în afară de respectul pentru animale: respectul pentru propriu corp. Astfel au înţeles precursorii marei mişcări în favoarea vieţii sănătoase, care a avut loc la jumătatea secolului trecut în Statele Unite. Aceştia urmând principii etice şi religioase, au tras concluzia că trebuia că se abţină de la orice lucru care putea să dăuneze unei bune funcţionări a organismului: droguri, băuturi alcoolice, tutun şi alimente nesănătoase cum ar fi carnea şi derivatele ei. Astăzi sunt foarte mulţi în toată lumea acei care fie din motivaţie religioasă, fie din alte considerente, caută să aplice ei înşişi principile etice de viaţă sănătoasă şi de respect pentru propriul corp.

Considerente ecologice si economice

Creşterea animalelor pentru a fi folosite ca hrană este un lux, o adevărată risipă şi irosire în termeni economici. Dacă marea cantitate de cereale şi leguminoase care se
folosesc ca nutreţ acum, ca şi terenul şi apa care sunt destinate pentru îngrăşarea animalelor de grajd, ar fi dirijate către consumul uman, s-ar putea rezolva cu uşurinţă problema foamei în lume. La fiecare 5.000 de calorii sub formă de porumb (1,4 kg) care se investesc pentru a hrăni o vacă, se recuperează doar 200 de calorii în formă de carne (130 grame). Cu cele 1,4 kg de porumb s-ar putea hrăni un locuitor al lumii a treia timp de câteva zile, în timp ce cele 130 de grame de carne abia dacă oferă un singur biftec pe masa unui occidental. Producţia de carne necesită transformarea a mari cantităţi de cereale, doar pentru a putea hrăni cireada de animale.

Dacă se cultivă 100 m pătraţi de soia, se obţin cca. 5 kg de proteină, cu care se pot acoperi necesităţile proteice a 70 de persoane pe timpul unei zile. Dar dacă aceste proteine sunt folosite în hrana vitelor, se obţine doar o jumătate de kg de carne de bovină, cu care s-ar putea acoperi în mod sărăcăcios necesităţile de proteine zilnice doar a două persoane.

Solidaritate împotriva foamei

Sunt oameni sensibili la dezechilibrul nutritiv care afectează pe locuitorii planetei noastre şi care găsesc în aceste date un prilej temeinic pentru a părăsi consumul alimentelor de origine animală. Ţările mai sărace de pe glob sunt nevoite să vândă celor mai bogate cereale şi soia penru ca acestea să-şi hrănească animalele producătoare de carne, în timp ce aceste ţări aveau trebuinţă de ele pentru a-şi hrăni propriii locuitori. Solidaritatea la care se face atâta apel pentru combaterea foamei în lume, ar putea deveni o realitate, destinând pentru alimentaţia omului miile de tone de cereale şi de soia care sunt folosite ca nutreţ pentru creşterea vitelor. Aceasta ar reclama ca locuitorii ţărilor
mai bogate să reducă din consumul de carne (lucru care în plus ar înbunătăţi şi sănătatea lor) şi să mărească consumul de cereale şi de leguminoase. Chiar dacă s-ar renunţa cu totul la consumul de carne, nu ar fi nici o problemă din punct de vedere nutritiv, căci acum un lucru acceptat şi demonstrat de către toţi experţii este faptul că carnea nu este un component indispensabil în alimentaţia umană.

Coşul de cumpărături

Motivele economice pot de asemenea să fie foarte importante la nivel individual. La o cantitate egală de principii nutritive, carnea revine mai scumpă decât leguminoasele, cerealele sau cartofii. Un studiu efectuat în Statele Unite ne-a arătat, prin calcule făcute că o dietă scăzută în grăsimi saturate şi în colesterol cu doar puţină carne şi puţine produse lactate grase, (complete) îl ajută pe consumator să economisească 230 de dolari anual. Astfel că în afară de faptul că dieta vegetariană este mai sănătoasă decât cea carnată, are avantajul de a fi şi mai ieftină.