Ouăle sunt alimente deosebit de valoroase datorită bogăţiei lor în factori nutritivi indispensabili organismului. Pe lângă valoarea nutritivă crescută, oul este şi un aliment foarte economic comparativ cu carnea şi peştele. Cel mai des se consumă ouăle de găină dar pot fi utilizate ouă şi de alte specii de păsări (raţă, curcă, gâscă), care diferă prin mărime şi proporţia diverşilor componenţi.

Oul de găină are în medie greutatea de 35—70 g, cel de raţă 60—70 g, cel de gâscă 150—200 g, cel de porumbel 15—20 g.

Compoziţia oului variază în funcţie de o serie de factori ca: specia sau rasa păsării, componenţa hranei, timpul când a avut loc ouatul, mărimea şi greutatea oului ş.a.

Dintre componentele organice, proteinele ocupă un loc important. Acestea sunt reprezentate în albuş de ovalbumină, ovomucoid (inhibitor al tripsinei), lizozim, ovoinhibitor (alt inhibitor al tripsinei), ovidină (inaetivator al biotinei), iar în gălbenuş, de lipovitelinine şi lipoviteline.

Proteinele oului se caracterizează printr-o mare valoare biologică, dat fiind compoziţia foarte stabilă şi echilibrată a aminoacizilor componenţi ; dealtfel aceasta  a determinat folosirea lor ca proteine standard pentru aprecierea valorii biologice a altor tipuri de proteine.

Grăsimile oului sunt concentrate în gălbenuş sub formă emulsionată, deci cu o bună digestibilitate.

Dintre lipide, colesterolul se găseşte în cantitate mare, ceea ce face ca oul să fie contraindicat celor cu tendinţă de creştere a colesterolului sanguin.

Oul este o sursă excelentă de vitamine hidrosolubile şi liposolubile; proporţia lor variază în funcţie de alimentaţia păsărilor şi condiţiile lor de viaţă. Substanţele minerale (sulf, fosfor, fier, potasiu, calciu, iod, man-gan, cupru) sunt concentrate mai ales în gălbenuş.

De asemenea în ou se găsesc o serie de pigmenţi care-i dau culoarea : beta-carotenul şi luteina.

Ca aliment este deosebit de valoros pentru copii, convalescenţi, anemici, denutriţi.

Gălbenuşul se poate consuma proaspăt sau crud. Albuşul crud poate determina însă unele tulburări digestive (diaree); de asemenea prin ovidina pe care o conţine (şi care se inactivează prin tratament termic) inactivează biotina. De aceea se recomandă să se consume albuşul numai după ce a fost fiert.

Oul are valoare ca aliment atâta timp cât este proaspăt. Când se învecheşte, îşi pierde din calităţile nutritive sau devine chiar nociv: conţinutul său este un mediu deosebit de prielnic pentru dezvoltarea anumitor microbi.

Bibliografie:

Prof. dr. doc. Iulian Mincu, "Alimentația rațională a omului sănătos", Editura Medicală, București