Hribi sau manatarci

Hribii cresc în poienile din pădurile de foioase. Unele au pălăria de culoare roşie- castanie spre brun, altele brun-cenuşie sau brun închis spre negru, sau galben-oliv. Pălăria poate atinge 20 cm diametru. Partea de sub pălărie cu tuburile sporifice de culoare gri deschis (aproape albă) la cele tinere şi galben-verzuie la cele mature, trebuie înlăturată în întregime, deoarece este foarte mucilaginoasă, chiar şi la cele tinere, dând un aspect dezagreabil preparatului. Pălăria se curăţă de membrana de deasupra cu un cuţit bine ascuţit. Piciorul, care este foarte dezvoltat şi cărnos, se rade puţin cu cuţitul, îndepărtându-se părţile viermănoase atât din pălărie cât şi din picior. Mânătărcile sunt foarte apreciate la toate preparatele, ca şi ciupercile albe (champignons), au carnea fragedă şi aromată.
Sunt multe soiuri asemănătoare, însă necomestibile, de exemplu hribul ţigănesc cu membrana pălăriei alb-cenuşie, pătată cu galben-roz-verzui. Tuburile sporifice gălbui se colorează în albastru la atingere. Piciorul este gros, umflat la mijloc, ca un bulb, de culoare galbenă sau roşiatică cu vinişoare dispuse sub formă de fileu, roşii ca sângele. Este foarte otrăvitoare.