Alimentatia copilului slab

Slab este copilul care are o greutate mai mică cu 10% faţă de limita inferioară admisă. Când pierderea în greutate depăşeşte 30%, copilul este caşec tic — stare gravă de subnutriţie, care necesită tratament medical.
Dacă copilul supraponderal — cu greutate crescută — nu constituie decât rareori o problemă pentru părinţi şi familie, din contră, copilul subponderal, cu subgreutate, constituie aproape totdeauna o preocupare.
In tabelul care va fi redat mai departe sunt indicate valorile medii, precum şi limitele — maxime şi minime — ale greutăţii şi lungimii (înălţimii) copiilor de diferite vârste din ţara noastră, valori stabilite pe baza unor cercetări întreprinse de Institutul de igienă şi sănătate publică, pe loturi mari, semnificative, de copii din mediul urban şi rural.
Familia copiilor constată, şi tabelele confirmă, că astăzi copiii, mai ales cei de vârstă şcolară şi adolescenţii, sunt mult mai înalţi şi au un apreciabil spor de greutate, comparativ cu bunicii şi străbunicii lor, şi chiar cu părinţii lor, la aceeaşi vârstă. Această accelerare a creşterii din ultimele decenii — constatată în ţările cu nivel economic, cultural şi sanitar ridicat — se datoreşte în cea mai mare măsură creşterii standardului de viaţă, posibilităţilor de mai bună şi corectă alimentaţie şi vitaminizare a copiilor, condiţiilor igienice de viaţă, utilizării factorilor naturali de creştere — cura de aer şi de soare — călirii organismului copiilor, practicării exerciţiilor fizice, gimnasticii şi sporturilor.
Copiii pot prezenta — comparativ, unii faţă de alţii — variaţii relativ importante, în greutate şi în lungime, însă în limitele „variabilităţii normale".
Pentru a aprecia creşterea normală a copilului de diferite vârste nu este suficient să luăm în consideraţie, izolat, numai greutatea sau numai înălţimea lui. O apreciere mai exactă o obţinem numai prin corelarea datelor referitoare la greutate, înălţime (lungime) şi vârstă copilului.
Unii copii sunt „aparent" slabi; ei au însă musculatura bine dezvoltată, dar puţină grăsime subcutanată; sunt viguroşi, rezistenţi, activi; adeseori şi părinţii lor sunt la fel. Ei nu trebuie să constituie o „problemă".
Insă copiii cu subgreutate, cu ţesut grăsos subcutanat aproape absent, cu musculatura slab dezvoltată, palizi, puţin activi, care se plâng de oboseală, trebuie să beneficieze, pe lângă alimentaţia corespunzătoare, şi de un tratament medical adecvat.
Starea de slăbire poate să aibă deseori o cauză alimentară: copilul, mân- când mai puţin decât este necesar, este subalimentat. Chiar dacă mănâncă des, de mai multe ori pe zi, este posibil ca să nu mănânce „ce trebuie şi cât trebuie", de obicei are o alimentaţie bogată în proteine (carne, mai ales), dar săracă în lipide şi glucide.
Alteori subgreutatea este datorită unei subalimentaţii relative, în sensul că primeşte o alimentaţie caloric corespunzătoare vârstei şi greutăţii sale corporale, dar copilul „cheltuieşte" foarte mult în jocuri şi sport în exces, este mereu agitat, nu doarme, nu se odihneşte suficient.
Starea de subnutriţie poate să sur- vină şi la copiii care primesc o alimentaţie raţională, dar care suferă de diferite afecţiuni care necesită neapărat un control medical.
Dietoterapia — alimentaţia curativă a copilului slab este adeseori greu de dirijat, deoarece subgreutatea are cauze variate, multiple, care trebuie precizate. Este mai greu de „îngrăşat" un copil slab, decât de „slăbit" un obez.
Alimentaţia copilului slab va fi permanent supravegheată de părinţi şi va fi mai abundentă decât a celui cu greutate normală. Va fi bogată în proteine uşor asimilabile (carne, brânză, ouă), pentru refacerea ţesutului muscular. Glucidele — care sunt uşor asimilabile şi în organism contribuie la refacerea ţesutului grăsos — vor constitui elementul esenţial al dietei; se vor da mai ales făinoase, pîine, biscuiţi, dulciuri. Se vor da suficiente grăsimi. Alimentaţia va conţine suficiente minerale şi vitamine, în special B şi C — aflate mai ales în legume şi fructe. Se vor da prînzuri mici şi dese, chiar de 5—6 ori pe zi, în cantităţi progresiv crescînde. Alimentele vor fi pregătite, pe cit posibil, după gustul copilului. Mîncarea poate fi ceva mai sărată, dacă nu există contraindicaţia medicului, căci sarea stimulează apetitul şi favorizează o oarecare retenţie de apă în organism, ceea ce influenţează favorabil creşterea ponderală.
Viaţa în aer liber, gimnastica şi sporturile, un program raţional de viaţă cu suficiente ore de somn, odihnă şi activitate, au de asemenea o influenţă favorabilă.
Dacă nu se obţin rezultatele aşteptate prin dietoterapie şi celelalte măsuri ajutătoare menţionate, este sigur că starea de subnutriţie este datorită altor cauze, pe care numai medicul le poate preciza