Alimentatia in afectiunile reumatismale

Expunerea noastră va cuprinde în sumar o parte generală, asupra rolului alimentaţiei în afecţiunile reumatismale, după care vom expune alimentaţia în diferitele forme de reumatism, ţinând seama de forma şi de stadiul afecţiunii, de complicaţiile bolilor reumatismale şi de afecţiunile asociate adesea unor forme de reumatism. Alimentaţia are un rol important în tratamentul afecţiunilor reumatismale.
Reumaticii au nevoie de o dietă completă (proteine, lipide, glucide, săruri minerale, apă şi vitamine). Laptele şi brânzeturile reprezintă o sursă importantă de proteine, ele prezentând şi avantajul că conţin toate vitaminele necesare tratamentului osteoporomalaciei.
Carnea şi peştele, bogate în proteine, reprezintă de asemenea surse importante de materii azotate. Peştele este un aliment bogat în iod şi fluor. Ouăle conţin proteine nutritive.
Legumele şi fructele reprezintă o sursă importantă de provitamine şi glucide, mărind prin aceasta rezerva de glicogen din ficat. Cerealele şi legumele reprezintă o sursă importantă de vitamine B şi E.
Grăsimile au o valoare calorică mare, însă micşorează activitatea secreto-motorie a stomacului şi întârzie evacuarea acestuia.
Deci, în tratamentul reumatismului trebuie să se ţină seama de o dietă raţională, formată din mâncăruri variate, ca să stimuleze apetitul. Se pare că alimentaţia dietetică ar influenţa in bine metabolismul modificat patologic şi procesele neurotrofice din reumatism. Unii autori susţin că dieta cu limitarea glucidelor scade retenţia lichidelor din ţesuturi, având astfel un efect antiinfla-mator si desensibilizant şi micşorând sindromul dureros şi starea hiperergică a organismului la reumatici. După Leparski, trebuie limitată cantitatea de proteine, glucide şi sare, înlocuindu-se cu alimente bogate în vitaminele C şi B.
După Pevzner, în formele de reumatism cronic, trenant, se administrează o alimentaţie cu proteine timp de 5—6 zile şi o zi pe săptămână hrană vegetală.
Dieta cu limitarea glucidelor se prescrie mai ales în cazurile de artrite acute, cu etiologie diferită. Hrana vegetală ar influenţa în bine metabolismul bazai, iar cantitatea mare de vitamine ar avea o influenţă dezinflamantă în reumatism. Se administrează zile de legume fierte şi crude; cel mai eficace în tratamentul reumatismului au fost zilele cu alimentaţie vegetală crudă. La început, această dietă a mărit durerile reumatice, după care s-a produs o ameliorare constantă.
Deci o alimentaţie cu o supradozare de glucide şi proteine ar mări sensibilitatea organismului, accentuând durerile reumatice.
In reumatism, dieta trebuie să fie individualizată, ţinând seama de greutatea corporală, vârstă sex, climă, activitatea individului şi de starea patologică. Trebuie să ţinem seamă că diferitele regimuri alimentare influenţează metabolismul, capacitatea de reacţie a organismului şi proprietăţile imunologice ale acestuia.
Regimul dietetic trebuie utilizat şi profilactic.
Vom trece acum la studierea efectului alimentaţiei asupra diferitelor bolr reumatice.
Boala Bouillaud constituie cea mai frecventă cauză de îmbolnăviri cardiace sub vârsta de 40 de ani. Prin aceasta, ea reprezintă un pericol pentru tineret. Ea constituie afecţiunea reumatismală cea mai frecvent întâlnită la copil, dar se întâlneşte destul de frecvent şi la adulţi. Medicii, în general, socotesc reumatismul poliarticular acut sau subacut drept boală Bouillaud. Dacă până la vârsta de 15 ani, 90% dintre poliartritele acute sunt datorite bolii Bouillaud, peste această vârstă multiplele forme de poliartrită acută şi subacută recunosc şi alte cauze.
Diagnosticul diferenţial de debut în boala Bouillaud este dificil, atunci când afecţiunea îmbracă forme atipice. Diagnosticul bolii se fixează pe baza unor semne majore şi minore. Dacă poliartrită, cardita, coreea, nodulii subcutanaţi, eritemul marginal, recidivele sunt socotite semne majore, mai ales la copii, manifestările generale minore, ca paloarea, astenia, anorexia, transpiraţia, epistaxisul şi febra nu. pot fi neglijate, mai ales la copiii mici.
Caracterele care diferenţiază manifestarea afecţiunii la adult faţă de copil sunt: evoluţia articulară mai prelungită şi mai tenace, prinderea inimii într-o proporţie mai mică (25%) din cazuri, evoluţia mai benignă, răspunsul mai lent la tratamentul salicilic sau hormonal şi, la adult, intervalul dintre debutul amigda-litei şi apariţia poliartritei este mai mare, ajungând până la 30 de zile.
în formele acute, dieta va fi săracă în ioni de sodiu.
Regimul va fi lacto-vegetarian (2 1 lapte zaharat, servit rece), la care se-pot adăuga sucuri de fructe, compoturi, jeleuri, pesmeţi, iar grăsimile vor fi reduse.
în formele subacute progresive se pot adăuga carnea albă, peştele fiert, un ou, brânză nesărată, numai la o singură masă pe zi.
in tratamentul cu cortizon sau ACTH se prescrie un regim strict desodat, folosindu-se sarea fără sodiu. Dacă în cursul evoluţiei bolii apar tulburări gastro-colice, trebuie să fixăm o dietă adecvată.
în formele digestive ale bolii Bouillaud trebuie de asemenea să dăm pacientului o dietă potrivită cu complicaţiile sale digestive. Celor care suferă de boala Bouillaud şi mai au încă o boală digestivă asociată trebuie să le prescriem o dietă, ţinând seama de boala asociată. Frecvent, copiii au avut colită în antecedente; dieta va ţine cont de boala anterioară. Boala Bouillaud este o boală anemiantă si în aceste cazuri trebuie dat un regim tonifiant. Regimul trebuie să fie de asemenea.
In acord cu medicaţia prescrisă; salicilaţii, fenilbutazona, pot da epigastralgii, greaţă, vomismente şi hiperazotemii trecătoare; regimul trebuie să ţină seama de toate acestea.
In convalescenţă după boala Bouillaud, regimul trebuie să fie tonifiant: carne slabă fiartă, peşte alb, ouă moi, brânză nesărată şi sare puţină, cu zarzavaturi şi fructe din abundenţă.
In formele de reumatism secundar unor infecţii de cauză cunoscută (prin infecţii de focar, reumatismal scarlatinos, gonococic, dizenterie şi postdizenteric, pneumococic, melitococic, virotic, bacilar sau luetic) trebuie să prescriem o dietă corelată cu forma reumatismului şi cu stadiul bolii, precum şi cu eventualele complicaţii. Tratamentul trebuie să fie individuaiizat după bolile asociate. De exemplu: în reumatismul prin infecţie de focar trebuie dată o dietă cu multe vitamine, mai ales C şi B; în reumatismul scarlatinos trebuie dat un regim fără sare, ţinând seama că scarlatina lezează frecvent rinichii; în reumatismul dizenterie şi post-dizentetic trebuie dat un regim care protejează tubul digestiv lezat, iar în reumatismul bacilar trebuie dat un regim tonifiant şi calcifiant, cu multe proteine, săruri minerale şi calciu.
Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai grave afecţiuni reumatismale, deoarece dă invalidităţi mari, mai ales când tratamentul nu este făcut de la început.
In forma clasică, poliartrita cronică evolutivă prinde la început articulaţiile mâinilor, în mod simetric, având mai multe stadii: polialgic, exsudativo-articular, cu degetele fusiforme, stadiul exsudativo-productiv, stadiul productiv şi stadiul caşectic sau terminal.
In formele atipice, poliartrita cronică evolutivă este asimetrică, ceea ce în stadiul precoce creează greutăţi de diagnostic.
Chiar din stadiul prodromal, în afară de durerile articulare, aceşti bolnavi suferă de anemie, slăbire generală şi astenie. Alimentaţia acestor bolnavi trebuie să aibă de la început o mare valoare calorică. Se va da o alimentaţie bogată în proteine (carne la cele două mese principale, completată sau alternată cu celelalte surse de proteine animale — peşte, lapte, brânză, ouă). Dimpotrivă, se vor interzice sursele de proteine indigeste sau toxice, care la aceşti bolnavi, cu intestinul, ficatul, rinichiul lezate, pot provoca tulburări, diminuând capacitatea funcţională a organelor mai sus menţionate. Trebuie interzise alimentele ca: vâna-tul, mezelurile, mai ales preparatele cu sânge. Raţia alimentară va fi completată cu: unt, undelemn, fructe, vegetale. Toate vegetalele şi fructele vor fi administrate cu condiţia să fie bine mestecate şi însalivate, pentru a evita fermentaţia intestinală. Ele vor putea fi, după natura legumei şi după toleranţa individuală, fierte, pasate sau crude şi rase. Fructele vor da de preferinţă sub formă de suc. Nevoia de vitamină C este mare în reumatismul infecţios: se dau de preferinţă ardeiul gras roşu, pătrunjelul, tomatele, fructele citrice, fragii, coacăzele (care conţin multă vitamină). Dacă bolnavii au decalcificări, se va da o alimentaţie formată din lactate şi brânzeturi. Se va micşora raţia de glucide şi făinoase, mai ales la cei care fac un tratament cu cortizon, la diabetici, la pletorici; acestora li se va reduce dieta calorică şi se va suprima sarea.
Introducerea în medicaţie a cortizonului impune diminuarea sării, deci o menajare a rinichiului.
Ţinând seama că în poliartrita cronică evolutivă tubul digestiv este atins de la început în 19% din cazuri, se va prescrie o dietă în raport cu starea acestuia şi cu starea generală a pacientului. Cu timpul, în formele avansate de poliartrită cronică evolutivă sunt atinse şi ficatul şi rinichiul. In aceste cazuri în dietă trebuie să se ţină seama de următoarele: în formele caşectice, alimentaţia trebuie să fie tonifiantă şi recalcifiantă, având în vedere şi bolile asociate. Trebuie să ştim să discernem dacă tulburările digestive sunt de natură reumatoidă sau dacă ele sunt expresia unor afecţiuni care se asociază cu poliartrită cronică evolutivă sau simulează această boală. Colita ulcero-hemoragică se asociază în proporţie de 2% în cazurile cu poliartrită cronică evolutivă. In cazurile acestea trebuie să administrăm un regim valabil şi pentru colita ulcero-hemoragică.
Boala Whipple este o lipodistrofie intestinală asociată în 66% din cazuri cu artrită, având următoarele simptome: diaree cu steatoree, limfadenopatie, pierdere ponderală, febră, dureri abdominale, anemie. Există cazuri care se manifestă prin poliartrită cu degete fusiforme, simulând poliartrită cronică evolutivă; aici trebuie dat un regim special, digestiv, cu reducerea grăsimilor.
Spondilita anchilozantă este o afecţiune reumatismală cronică, inflamator ie, cu tendinţă spre anchiloză, având ca punct de plecare articulaţiile sacro-iliace şi debutând în majoritatea cazurilor între 17 şi 30 ani, cu predominanţă la bărbaţi.
în două treimi din cazuri, bolnavii se plâng de dureri lombare sau în regiunea sacrată, cu iradieri în fese şi coapse. în 20% din cazuri, spondilita anchilozantă începe cu semne articulare periferice.
Durerile lombare persistente, cu iradieri în fese, la un bărbat tânăr, trebuie să ne atragă atenţia asupra debutului unei spondilite anchilozante.
în spondilita anchilozantă care apare la tineri, mai ales la bărbaţi, regimul dietetic trebuie să fie cvasi-normal, tonifiant, ţinând seama de forma, stadiul, complicaţiile şi bolile asociate ale spondiliticului.
Spondilita anchilozantă se poate asocia cu: colită ulceroasă, infecţii urogenitale, psoriazis, sindrom Reiter, sindrom Behget, eritem exsudativ multiform, sindrom Caplan, tuberculoză pulmonară.
Amiloidoza şi ciroza hepatică sunt complicaţii rare în spondilita anchilozantă; aici trebuie alcătuită o dietă corespunzătoare complicaţiilor lor. în spondilita anchilozantă, anemiile pot fi boli asociate sau complicaţii, apărute înainte sau după radioterapie.
Spondilita anchilozantă îmbracă uneori, în evoluţia sa, o formă anemică; alteori anemia este în legătură cu hemoragiile produse uneori de medicaţie (hormoni corticoizi, butazolidină); trebuie să se ţină seama de aceste complicaţii şi asociaţii.