Într-o cratiţă mică, puneţi laptele, batoanele şi seminţele de vanilie, coaja de lămâie şi jumătate din cantitatea de smântână. Fierbeţi totul la foc mic timp de 10 minute, până când compoziţia scade cu o treime. Luaţi cratiţa de pe foc şi puneţi în ea şi foile de gelatină, amestecând până se dizolvă complet. Lăsaţi compoziţia să se răcească puţin, apoi puneţi-o în frigider, amestecând din când în când, până ce observaţi că amestecul se lipeşte de lingură. Scoateţi păstăile de vanilie.
Bateţi cele 70 g de zahăr cu amidon împreună cu smântână rămasă. Amestecaţi cele două creme preparate. împărţiţi compoziţia rezultată în 4 forme pentru servit (eu folosesc boluri mici, ceşti de espresso ori pahare mici). Acoperiţi panna cotta şi puneţi-o la rece pentru cel puţin 1 oră.
în acest timp, tăiaţi tulpinile de rubarbă în bucăţi lungi de 4 cm, presăraţi-le cu zahăr pudră şi rumeniţi-le pe un grătar până capătă o tentă maronie. Separat, puneţi laolaltă la foc mic ghimbirul, scorţişoara şi şampania (sau prosecco), apoi turnaţi compoziţia aceasta peste rubarba rumenită, acoperiţi vasul şi lăsaţi-l aşa 30 de minute, pentru ca aromele să se întrepătrundă.
Pentru a servi, uneori eu scufund forma cu panna cotta în apă clocotită, ca să desprind conţinutul de pereţii vasului, apoi o răstorn pe o farfurie şi pun alături câteva bucăţi de rubarbă împreună cu sosul în care au stat (trebuie să scoateţi, în prealabil, batonul de scorţişoară). Se poate şi altfel: presăraţi bucăţi de rubarbă peste panna cotta şi serviţi direct din forme. Ambele variante sunt îmbietoare. De asemenea, e grozavă cu smochine proaspete şi miere sau cu portocale roşii caramelizate.
P.S. E plăcută şi cu puţin busuioc.