Alimentatia bolnavilor reumatici

Nenumăratele contacte cu bolnavii reumatici îl determină pe medicul de specialitate să-şi desăvârşească permanent cunoştinţele despre ceea ce este indicat şi contraindicat în alimentaţia acestor bolnavi. Regimul alimentar are şi în aceste boli un rol terapeutic. Având în vedere acest lucru atragem atenţia asupra câtorva obiective pe care trebuie să le urmărească, atât medicul, cât şi bolnavul însuşi.
O alimentaţie corectă, raţională, este necesară pentru menţinerea stării de sănătate, pentru prevenirea unor îmbolnăviri. Dieta alimentară ocupă un loc important, printre celelalte măsuri terapeutice, în caz de boală.
Intâlnim des termenul de nutriţie, prin aceasta înţelegându-se procesul complex prin care organismul primeşte hrana şi utilizează trofinele pentru menţinerea funcţiilor, pentru creştere şi reânnoirea unora dintre componentele sale.
O stare bună de nutriţie presupune ca omul să beneficieze din plin de alimentele pe care le consumă, ca acestea să fie corespunzătoare în ce priveşte compoziţia şi să fie bine prelucrate în organism, răspunzând necesarului solicitat.
O stare deficitară de nutriţie presupune, fie o cantitate insuficientă de alimente, fie o cantitate suficientă, dar cu o compoziţie necorespunzătoare, fie o stare de boală, care creează deficienţe în absorbţia şi prelucrarea acestora de către organism.
Este util să amintim că, după rolul pe care îl îndeplinesc în organism, produsele alimentare se împart în:

— produse alimentare necesare construirii şi refacerii ţesuturilor: proteine, apă, minerale;
— produse alimentare necesare furnizării energiei mecanice şi termice: hidraţi de carbon, grăsimi, proteine;
— produse necesare pentru permanen-tizarea acestor procese în organism: hidraţi de carbon, proteine, acizi graşi, vitamine, minerale, apă.
Nu vom mai stărui în explicarea a ceea ce înseamnă metabolism, cu cele două aspecte ale sale, anabolism şi catabolism, căci au fost atinse mai înainte în paginile acestei lucrări. Putem concluziona însă că între anabolism şi catabolism trebuie să existe un echilibru în toate perioadele vieţii. In condiţii de boală sau la bolnavii supuşi timp îndelungat unor tratamente medicamentoase, acest echilibru se poate strica. In aceste cazuri este necesar ca bolnavul să recurgă la regimuri alimentare menite să asigure acest echilibru. Regimul alimentar al omului sănătos trebuie să fie în general echilibrat. Acest regim trebuie adesea modificat în condiţii de boală, pe perioade mai scurte sau mai lungi. Modificări pe termene scurte sânt solicitate de stările febrile şi de tulburările digestive acute. Modificări pe perioade îndelungate necesită diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile cardiace, ateroscleroză, guta etc. De multe ori, anumite regimuri alimentare sânt necesare pe perioada administrării unor medicamente, după recomandarea medicului.
Acestea sânt câteva principii generale. Să vedem însă ce are particular regimul alimentar al bolnavului de reumatism. De la început menţionăm că nu se poate vorbi de un anume tip de regim alimentar, deoarece în diverse boli reumatismale cantitatea şi calitatea regimului alimentar necesar sânt diferite. Regimul în perioada acută, febrilă, a reumatismului, de exemplu, se apropie de cel din diferite alte boli, ca: amig-dalită febrilă, gripă etc. In reumatismul poliarticular acut, dacă apare şi suferinţa inimii, alimentaţia va fi cea uzuală în bolile cardiace. In poliartrita reumatoidă, spondilartrita anchilozantă şi alte boli ale colagenului, care sânt boli cronice, astenizante, anemiante, regimul alimentar trebuie să ţină seama de aceste aspecte, iar alimentaţia prescrisă să nu fie monotonă, plictisitoare. Folosirea medicamentelor face ca, în aceste boli, să fie necesară adoptarea regimului alimentar corespunzător cu restricţiile impuse de acestea. In cazul aceloraşi boli, apariţia unor complicaţii modifică de asemenea regimul alimentar (apariţia suferinţei renale în cadrul lupusului eritematos diseminat, al ami-loidozei, în cursul poliartritei reuma-toide etc). Să mai dăm şi un alt exem-plu: în bolile articulare degenerative, artroze, spondiloze, regimul alimentar nu pare să aibă un rol prea mare. Aceste boli însă se asociază adesea cu ateroscleroză, obezitatea etc, care necesită un regim alimentar deosebit. In osteoporoză, osteomalacie, care pot complica artrozele şi spondilozele sau apar în afara acestora, se impune un regim bogat în proteine şi calciu.
Reumatismul gutoşilor poate fi ameliorat şi prin dieta alimentară. Reumatismul de natură alergică beneficiază de regimul adecvat alergiei, iar bolnavul cu reumatism cu asocierea unor boli intestinale beneficiază de dieta recomandată pentru acestea.
Medicul ţine seama de o serie de con-siderente, în cazul când prescrie bolna-bului un regim alimentar. In reumatismul poliarticular acut, de exemplu, regimul alimentar se adaptează fazei bolii, formei şi tratamentului prescris.
Pentru a echilibra pierderile create de starea de febrilitate, se va recomanda un regim alimentar în care se restring grăsimile, dar meniul zilnic, prin ponderea alimentelor cu valoare calorică mare, trebuie să furnizeze 4 000—5 000 de calorii zilnic. In aceste cazuri se prescriu: lichide zaharate, dar nu foarte dulci, pentru a se evita balonarea; lapte, aliment care furnizează calorii, proteine şi minerale (acesta se va servi rece, pentru a evita vărsăturile). Pentru nevoile de, vitamina C din această perioadă se vor prescrie sucuri de citrice (lămâi, portocale, grefruturi), suc de to-mate, ceai de măcieşe etc.
In cazul când este afectată şi inima şi se prelungeşte regimul de staţionare ia pat, se vor reduce dulciurile, sarea şi apa. Restricţia de sare se impune şi în cazul când bolnavul primeşte medicamente cortizonice.
Dăm în cele ce urmează câteva reco-mandări privind regimul alimentar în reumatismul secundar infecţios.
In acest grup se încadrează o serie de suferinţe articulare care au o origine infecţioasă cunoscută: reumatismul sub-acut streptococic al adultului, reumatismul scarlatinos, reumatismul gono-cocic, reumatismul tuberculos, reumatismul sifilitic, reumatismul brucelian, precum şi manifestările reumatismale din cursul infecţiilor tifo-paratifice, din dizenteria bacilară, din cursul infecţiilor virotice şi din hepatita epidemică.
In aceste forme de reumatism, în afara unor regimuri alimentare speciale, care trebuie prescrise celor cu semne deosebite de suferinţă digestivă sau hepatică, febră tifoidă, febră paratifoidă, hepatită epidemică, alimentaţia trebuie să ţină seama de starea de febră, pofta de mâncare, cantitatea de lichide eliminate prin urină sau prin transpiraţie. Se recomandă ca:
— bolnavul să nu flămânzească, în ideea că acest lucru ar favoriza vindecarea (sau dacă bolnavul nu are poftă de mâncare);
— mesele vor fi în cantităţi mici şi des repetate, căci acestea convin cel mai bine bolnavului şi nu obosesc tubul digestiv;
— alimentaţia în exces este contra-indicată;
— bolnavilor fără poftă de mâncare li se dau alimentele preferate, într-o formă cât mai uşor de consumat: carne fără oase, eventual tocată, piureuri de legume, sucuri de legume şi fructe etc.;
— zahărul, mierea de albine, sucurile de fructe etc. convin bolnavilor febrili, cu constipaţie. La cei cu tendinţă la diaree se limitează cantitatea de zahăr şi de lapte. In general, se recomandă o dietă echilibiată, care să conţină toate principiile alimentare: proteine, glucide, vitamine, minerale, grăsimi.
Proteinele sânt furnizate în principal de carne, ouă, brânză, lapte. Carnea se va consuma bine fiartă, bine friptă sau fiartă şi apoi tocată. Supa de carne, laptele, brânza se vor servi ca atare. Supelor li se vor adăuga ouă. In general este necesar un minimum de 50 g proteine/kilocorp/zi.
Sânt necesare 100—300 g glucide, sub lormă de sucuri îndulcite, ceaiuri nu prea concentrate, piureuri, biscuiţi.
Grăsimile se vor da numai în cantitate redusă, sub formă de unt proaspăt, la masă.
Vitaminele sânt necesare în cantitate mare şi pot fi furnizate organismului prin sucuri de fructe şi legume, circa 1 1 pe zi. Odată cu acestea se ingerează şi mineralele necesare organismului.
Dacă în cursul bolii bolnavul primeşte antibiotice, nu vor lipsi din alimentaţie iaurtul şi chefirul.
Există manifestări reumatismale şi în unele boli intestinale (colita ulcero-hemoragică, enterita regională, boala "Whipple). Suferinţa articulară constituie numai o formă prin care aceste boli se manifestă, semnele de suferinţă a intestinului fiind pe prim plan. Regimul alimentar ocupă un loc important în îngrijirea acestor bolnavi, la care tulburările digestive predomină asupra celor articulare. Regimul alimentar trebuie să conţină 2 500—3 500 de calorii (în funcţie de activitatea bolnavului), cu 125—150 g proteine.
Se recomandă carne de vită friptă pe grătar sau fiartă, carne de pasăre preparată în acelaşi fel, peşte alb proaspăt, ouă fierte sau ochiuri româneşti, unt sau margarina, cartofi copţi, morcovi cu unt, mazăre tânără, pâine albă prăjită, lapte (dacă suportă), brânză, smântână, cafea decafeinizată.
Se pot exemplifica regimurile alimentare şi în alte forme de reumatism. Considerăm că bolnavul nu va avea decât de câştigat dacă medicul, pe lângă tratamentul medicamentos, balnear şi fizioterapie, îi va prescrie şi dieta alimentară. In lucrarea „Ce trebuie să ştim despre alimentaţia bolnavului reumatic" (autori: prof. dr. doc. Ion Stoia şi dr. Marieta Stoicescu) se găsesc dezvoltate mai pe larg principiile alimentaţiei acestor bolnavi. Dat fiind interesul crescând pe care mulţi bolnavi reumatici îl manifestă faţă de regimul alimentar necesar menţinerii unei greutăţi corporale cât mai apropiate de normal, redăm câteva exemplificări (corespunzătoare la 1 200 de calorii):

Varianta I
1. Micul dejun:
— jumătate grefrut sau suc de grep-frut
— un ou fiert sau ochiuri româneşti
— o felie de pâine prăjită
— un pahar cu lapte
— cafea fără zahăr sau cu zaharină
2. Prânzul:
— carne slabă de vită, friptă pe grătar sau fiartă, cu salată de ţelină sau ridichi; sau două-trei felii de şuncă slabă sau peşte alb; sau supă de carne fără făinoase şi peşte slab.

3. Seara:
— carne slabă friptă pe grătar sau fiartă; sau peşte slab, cu unu-doi cartofi mici, fierţi, morcovi fierţi, salată de crudităţi sau de roşii;
— suc de fructe neîndulcit;
— ceai neîndulcit.

Varianta a Il-a
1. Micul dejun:
— ceai sau cafea neîndulcite (o ceaşcă);
— brînză de vacă (50 g), cu ridichi, ardei sau roşii;
— o felie de pîine neagră, prăjită.

2. Pranzul:
— salată de crudităţi (varză, salată verde, ardei, roşii castraveţi), cu oţet sau lămîie şi puţin ulei;
— 200 g carne slabă; sau peşte slab, fiert; sau 200 g branză de vacă cu soteu de dovlecei, conopidă, fasole verde, preparate cu o linguriţă de unt;
— fructe

3. Seara:
— şuncă slabă, un ou fiert;
— un iaurt mic;
— salată;
— un ceai fără zahăr sau fructe.

Numărul de mese recomandat va fi de trei. Nu trebuie omis micul dejun. Persoanele care doresc să consume ceva între mese îşi vor rezerva ceva de la cele trei mese principale (de exemplu: unu-două mere la ora 10-11, un iaurt mic la ora 17).
Considerăm că este necesar să redăm şi o listă a alimentelor permise şi ne-permise:
Alimente nepermise sau permise numai rareori, şi în cantităţi foarte mici: alcool, bere, vin, zahăr, făinoase, biscuiţi, pră-jituri, îngheţată cu frişca, frişca, sman-tană, jeleuri, maioneză, alune, nuci, sosuri, băuturi răcoritoare (preparate cu zahăr); ulei, paine, cartofi şi mămăligă, numai în cantităţi mici.
Alimente permise fără restricţie: cafea, ceai fără zahăr (cu zaharină), supă de carne fără tăiţei sau paste făinoase, afine, ţelină, gelatină neîndulcită, usturoi, lămîie, muştar, pătrunjel, oţet, piper, murături (fără zahăr sau miere).
Alimentele necitate în aceste două grupe se pot consuma, dar cu moderaţie.
La bolnavii cu artroze asociate dia-betului zaharat, regimul alimentar este cel pentru diabet, prescris cu exactitate de medicul care tratează bolnavul pentru diabet, iar la bolnavii care, pe lîngă reumatism, au şi hiperuricemie (creşterea acidului uric în sange), fie că au sau nu toate semnele de gută, regimul prescris va fi cel din gută.