Ananas - 18 retete culinare

Retete culinare cu ananas - mancaruri si prajituri preparate cu ananas proaspat sau la conserva (compot).
Savuros, racoritor si foarte folosit in cure de slabire, ananasul este inainte de toate o buna sursa de vitamine: vitamina C atinge 18 mg/100g in medie. Este protejat de oxidare de scoarta tare a fructului si de aciditatea din mijloc. Provitamina A poate varia de la 10 la 290 g/100 g in acest fruct: cu cat pulpa ananasului este mai colorata, cu atat este mai bogat in aceasta vitamina. Vitamina E este de asemenea prezenta in fructele de ananas si se asociaza foarte bine vitaminei C, jucand un rol antioxidant.
Proprietati si calorii ananas: 52kcal, 0.2g glucide, 11.6 g glucide, 0.5 g protide.
Atentie, ananasul din conserva, tinut in sirop sau suc este mult mai bogat in calorii.Ananasul contine si fibre (1,4 g/100g), bune pentru tranzitul intestinal. Aportul de minerale al ananasului este mediu (300 mg/100 g), dar foarte variat: potasiu, sodiu, magneziu fosfor. In sfarsit, ananasul contine si o enzima unica, bromelina, care faciliteaza digestia proteinelor (aceasta enzima nu poate fi conservata si prin urmare, veti putea beneficia de ea doar consumand fructele cruzi).
Ananasul (Ananas sativus), originar din nordul Americii de Sud, este o plantă ierbacee, perenă, din familia bromaliaceelor. Are o tulpină scurtă de 10-15 cm şi frunze lungi, în spirală.
Fructul în formă de con este o bacă enormă ca mărime, în comparaţie cu planta. Are un miez cu o pulpă dulce, savuroasă, iar în vârful fructului stă un smoc de frunze verzi.
Se cultivă îndeosebi pentru fructele sale foarte gustoase, ce se consumă proaspete sau conservate. Din frunze se obţin fibre la fel de rezistente ca cele de agave.
Ananasul are nevoie de multă căldură şi lumină, de precipitaţii între 1000-2000 mm/an repartizate uniform în tot timpul anului. O arşiţă şi temperaturi ridicate, sau slaba umiditate a aerului reprezintă reale pericole pentru culturile de ananas.
Ananasul se cultivă în zonele tropicale şi subtropicale, creşterea producţiei de aproape trei ori, în ultimii 25 de ani, fiind o consecinţă a creşterii randamentului la hectar, prin introducerea unor soiuri noi, dar şi a cerinţelor statelor nord-americane şi europene, care sunt importanţi consumatori şi importatori