Ovăzul (Avena saliva) este o cereală care se cultivă ca plantă furajeră, pentru boabe sau masă verde. Seminţele au un conţinut relativ ridicat de substanţe grase, proteine şi materii minerale, fapt pentru care sunt folosite pentru furajarea animalelor şi păsărilor.
Pentru copii fulgii de ovăz au rol important în stimularea sistemului neuro-motor.La britanici şi irlandezi el a intrat în consumul alimentar în mod obişnuit „porridge"-ul scoţian, preparat din faină de ovăz şi lapte, fiind apreciat ca un aliment bun şi gustos, consumat Ia micul dejun. In amestec cu grâul şi secara se foloseşte la fabricarea unor sortimente de pâine mult apreciate în Marea Britanie.
In anumite părţi ale Americii de Sud ovăzul este cultivat ca o cereală de păşunat, sau de fân şi, în acest caz, el este o cultură de iarnă.
In prezent, ovăzul nu a fost întâlnit nicăieri pe glob în stare spontană, dar se pare că este originar din Europa de est, zona Turan. Grăunţe de ovăz s-au găsit în locuinţele lacustre europene din epoca bronzului. Pliniu cel Bătrân spunea că germanii se hrăneau cu ovăz, iar Galius menţiona că în secolul al II-lea ovăzul se dădea la cai.
Ovăzul este cereala zonelor mai umede şi mai răcoroase, de aceea este frecvent întâlnit în regiunile muntoase cu temperaturi mai scăzute şi precipitaţii abundente. Limitele altitudinale ale ovăzului sunt apropiate de cele ale secarei: în Alpi până la 1000-1800 m, în zonele montane ale Germaniei la 1800 m, în Himalaia poate ajunge chiar la 4000 m.
Se poate cultiva şi pe solurile sărace, unde dă producţii mai mari decât grâul sau orzul, dar pentru a avea un randament satisfăcător necesită un supliment de îngrăşăminte azotoase. în CSI pentru culturile de ovăz se folosesc frecvent solurile podzolice, sărace în humus, cu umiditate moderată.